Lista plangacioaselor feminine
De ce sa nu recunoastem, in fiecare dintre noi, sta o pitipoanca. Fie ca ne-ar placea candva sa avem o casa ideala, impopotanata dupa ultima moda, fie ca nu ne-ar sta rau intr-o masina puternica sau fie ca ne-am dori alaturi un baiat, de preferinta, barbat care sa dea bine, macar pe caiet ( asa, sa crape de invidie ciudatele cu botine ascutite), cand vine vorba de alegeri, suntem mai mult sau mai putin pitipoance. Cu toate astea, regula general valabila la purtatoarele de tocuri cui este ca isi folosesc mai mult partea afectiva a creierului. Si de aici porneste totul…
Putem sa iertam ca nu arata atat de bine precum ne-am imaginat in visele de cand citeam basmele cu Fat-Frumos, putem sa iertam ca, din cand in cand, codul bunelor maniere pare ca este un concept indepartat omului de langa noi si chiar putem sa iertam faptul ca acesta nu pare sa bifeze pe lista prioritatilor o cariera stralucita. Insa cand vine vorba de sufletul celui de langa noi, nu putem ierta sa fim plasate in alt loc decat primul.
Eu am facut o lista cu ceea ce cred ca nu ar trebui sa lipsesca unui purtator al marului lui Adam.
1. Asuma-ti responsabilitatea. In orice situatie, chiar daca ti se pare ca este cel mai jenant/penibil/dureros moment la care esti supus, nu lasa impresia ca esti las.
2. Protejeaza-ti purtatoarea de genti imense. Fie ca vorbim de ploaie, de un drum lung sau de o cearta cu prietena cea mai buna, asigur-o ca esti langa ea oricand.
3. Apar-o in fata celor care o vorbesc de rau. Chiar daca poate sunt lucruri adevarate, nu-i lasa pe ceilalti sa-i arunce cuvinte urate atunci cand ea nu este de fata. Sau cand este de fata.
4. Gesturile mici nasc faptele mari. Ca este vorba de o floare sau de prajitura preferata, adu-i aminte de cate ori poti, de preferat, de multe ori, ca sti sa-i faci ziua mai buna.
5. Spune-i cat mai des ce inseamna pentru tine. Sa auda din gura ta ca ea reprezinta ceva pentru tine o va face fericita.
6. Fa-i micile servicii care nu te costa nimic. Caintele sau facturile nu sunt cele mai grele sarcini pe care un barbat le poate indura.
7. O floare fara nici o ocazie are puteri magice. Trust me!
8. Respecta-i alegerile. De orice fel.
9. Ascult-o. Macar din cand in cand.
10. Sa-i faci complimente de cate ori ai ocazia este dovada de buna crestere si apreciere. Chiar daca nu prea sti tu ce inseamna astea.
Lista este lunga si poate oricand sa fie completata cu lucruri noi de catre oricine. Cine se simte pitipoanca, ca mine acum, poate sa adauge ceva.
Chiar daca pare un cliseu desprins din revistele feministe menite sa ridice rasa celor care poarte fuste la rang de regine , nu ne dorim baieti cu gel in par sau lac pe unghii. Vrem un om in fata caruia sa nu ne fie jena ca radem cu gura pana la urechi la o gluma proasta. Un om care te tine de mana cand nici nu ne asteptam ne-ar face mai fericite decat o poza pe haifaiv cu masina proaspatului accesoriu. Mult mai fericite.
Short comeback!
De când am realizat că sunt lipitoare, n-am mai pus picioruşul pe blog. Dar de atunci şi până acum am avut timp să mă tratez. Pentru că nimănui nu-i plac lipitorile. Dar asta-i altă poveste.
Am descoperit limbajul cu diacritice (deh, ce înseamnă să lucrezi în domeniu) şi cred că şefa vrea să mă dea afară. Dar şi astea-s alte poveşti.
Motiv real pentru a scrie nu am. Ce mi s-a întâmplat mine în ultima vreme ori nu are prea multă importanţă, ori se leagă de serviciu, ori nu merită să scriu despre. Motiv pentru care nu voi plictisi pe nimeni azi, însă am toate şansele ca de mâine s-o fac.
Sunt lipitoare, da’ ma tratez
Stateam cu ochii in calculator incercand din rasputeri sa-mi gasesc ceva ce-am pierdut….starea! N-am gasit-o nici acum, insa am gasit altceva…un post despre cum sa scapi de o “lipitoare”. Si-am citit. Si-mi pare rau. Ca de fiecare data cand cineva are dreptate si eu nu.
Da’ hai mai bine sa va spui ce zice un baiat pe blogul lui (intre noi fie vorba, este cam narcisist). El ne sfatuieste, de fapt, pe baieti, cum sa scapam de o fata “lipitoare”. Si da si simptome. Te suna in fiecate zi de cel putin 20 de ori sa te intrebe, chipirile, ce faci, iti controleaza iesirile, uneori chiar reducandu-le, iti monitorizeaza intimitatea (includem aici telefon, calculator, masina). Asta ar fi tipa “lipitoare”. Apoi, mai povesteste despre cum o tipa” lipitoare” te asteapta noaptea la scara blocului, te suna in disperare sa-ti ceara sa va impacati, iti suna prietenii sa le ceara explicatii… Si aici am ramas interzisa.
OMFG!!! Sunt o tipa “lipitoare”!!!! Fac, sau cel putin, am facut, cel putin o data, toate din lucrurile astea.Acum sa vorbim din perspectiva uneia in cauza, adica eu. Terapie pe cord deschis, ce mama naibii!! Cand ai un big fight cu omu’ tau, astepti sa te sune. Din varii motive, telefonul intarzaie sa sune, uneori cu zilele. Si atunci, sub pretextul ca il sun sa vad ce face, ajungeam sa il rog sa ne vedem. De aici, va puteti inchipuii cu totii ce urmeaza. Sau atunci cand ma certam cu el si nu raspundea la telefon si ma apucau isericalele si incepeam sa arunc sageti. Fucking shit!!!! Mai multe nu mai spun, deja m-am facut indeajuns de mult de ras. Cele care au fost, cel putin o data, in situatia mea stiu despre ce este vorba, iar cele ce nu, nici nu va mai dau idei.
Ok. The big point is: “lipitorile” nu sunt dorite, deci pot sa incetez din acest moment. Sau pot sa raman asa si sa…fiu o lipitoare fara obiectul de lipit. Lasand gluma la o parte, un astfel de comportament dauneaza extrem de rau relatiei. I should know better!!! Cine face ca mine, ca mine sa pateasca.
P.S. As ruga toate persoanele care citesc acest post sa ma creada pe cuvant ca maine voi regreta ca mi-am dezvaluit adevarata identitate ce se ascunde sub chipul acesta uman sub forma acestui post, dar stiu cel putin 2 persoane care ma vor felicita pentru sinceritate. “Felicitari, ai depistat problema. WORK WITH THE FUCKING PROBLEM ONCE!!!!!
Intalnirea cu celalalt este o intalnire cu tine
“Suna ciudat, nu-i asa? Altul. Celalalt, acea prezenta permanenta, nelipsita din viata ta. Dintodeauna. Care te cladeste, dar care te si lezeaza.
Imi amintesc cum spunea cineva ca oamenii pot uita ce-ai spus, oamenii pot uita ce-ai facut, dar oamenii nu pot uita cum i-ai facut sa se simta. Amprenta celuilat-iata cuvantul cheie. Fireste, poate fi mangaietoare, vitalizanta, dar de multe ori e un ghimpe. Si amprentele cele mai adanci sunt cele intiparite in copilarie. Un parinte absenteaza fara sa intelegi de ce. Sau se desparte de celalalt. Sau nu se ocupa de tine. Nu te intelege. Te simti parasit, chiar tradat. Sau ai fost umilit. Pedepsit pe nedrept. Sau respins. Neputincios fata de puterea celuilatl.
Tot atatea rani, atatea suferinte acumulate de-a lungul anilor. Intre timp ai crescut, te-ai maturizat si ele par cicatrizate. Dar s-au incapsulat undeva, in colturi intunecate ale subinconstientului, bine pazite de un gardian invizibil ca sa nu ne tulbure echilibrul prezent. Si totusi… Cand celalalt ne supara, ori ne apasa, ori ne ignora sau pur si simplu nu se comporta cum am dori, deci cand eul se simte in nesiguranta, aceste emotii, aparent inactive izbuncnesc la suprafata exploziv. Sub forma de furie, de invinovatiri nemotivate, de rautati gratuite.
De ce? Este incercarea disperata, inconstienta de a evita retrezirea suferintelor din trecut. Expresia amintirii de a nu fi iubit. De a nu fi avut parte de caldura sufleteasca, de empatia celuilalt, care dau viata si rost existentei. Si ori de cate ori eul se simte amenintat, adica neinteles sau respins, se apara prin agresivitate sau victimizare.
De fapt, este scancetul sau furia copilului de alta data. ..
E noapte, iar tu stai in camera ta nespasator si rece
Si bratele tale-mi sunt calde doar cand ne-nlantuie imbratisarea fierbinte si grea
Gura ta mi-o apasa pe-a mea gandind la alte sute guri ce-ai sarutat
Si palmele mainilor tale ascund secretul altor trupuri mai mladioase
Iar ochii tai inchisi viseaza la scene de mult traite
E noapte si vara-i prea grea s-o pot suporta cum ma sufoca cu aerul ei de felina
Si-ti simt rasuflarea in urechea mea, dar ea-i atat de departe purtata de vantul ce duce cu el amarnice clipe
E noapte si patul vechi ce are o cuvertura galbena
E mult prea rece
E noapte si vara, iar eu simt ca te-am pierdut poate pentru ultima oara.
Si simt cum sangele-mi paraseste trupul si-alearga dupa tine
Si de mi l-ar cere cineva as sti ca n-am cum sa-l dau pentru ca el nu-mi apartine
Suflarea m-a parasit ca o perfida amanta, strivita de prea multe ganduri
Inerta, ma tin doar de un fir
De ziua de maine.
Ce va veni indiferent de ce simt eu, ce va sufla peste noapte si-i va sterge ranjetul fatitidic al intunericului
Caci ziua de maine va veni iar eu voi fi la fel
O masca de clown pictata ce-ascunde stricaciunea sufletului putrezit
Peste noi au trecut multe ploi
Dar nu-i asa ca viata ne va pune din nou fata-n fata, candava, si amarnic vom zambi tamp de dragul acestor vremuri?
Si viata nu se intoarce si nici nu priveste-napoi
Trece ca un rau ducand cu sine mizerii si vise spre alte lumi.
Iar noi, actorii ei, ce jucam dupa sforile sale, ce-actionam ca marionetele teatrelor colorate
Vom rade de noi
De mine, de tine, de ceea ce-a-nsemnat amandoi.
Mi-a venit si mie randul…
Ca multi alti, am avut si eu un vis. Acel vis care te face sa freamati de nerabdare pana dau zorile sa poti sa pleci la infaptuirea lui. Acel gen de vis care te binedispune ca si cum tocmai ai gasit raspunsul la o chestie mistuitoare rau. Asa m-am simtit eu cand am avut un vis. Acela de a scrie. Mi-am concretizat visul in inceracrea de a deveni un ziarist. Alunecoasa panta am apucat. De putin timp sunt printre oamenii care alearga zi de zi in cautare de nou. Si este ca un mountaigne rusee. Te ridica si te coboara atat de repede ca nu ai timp sa-ti dai cu parerea despre ce se intampla.
Mi-a venit si mie randul sa intru pe piata muncii adevarate. Mi-a venit si mie randul sa ascult indicatii si sa absorb cuvinte. Mi-a venit si mie randul sa mi se inchida usi in fata. Mi-a venit si mie randul sa simt ce inseamna un refuz si sa ma intorc in redactie cu avantul taiat.
As vrea sa am un colt de ziar in care sa le povestesc tovarasilor care nu stiu cat de greu am ajuns pana la ei pentru ca au biroul la mama-naibii, cat de dificil este sa nu sti cum sa intri sa spui ce vrei. Sa stie si domniile lor cum este sa vi pe jos in canicula verii sa obtii trei cuvinte si pe care refuza sa le scoata pe gura. As vrea sa stie cat este de greu unui nou-venit sa se ancoreze in obisnuit atunci cand ei refuza sa colaboreze. As vrea ca toti cei care stau in fotoliile lor comode gandind “ce bine este sa fi sef” sa stie cum reusesc ei draguti de ei sa taie aripile unui tanar ziarist. As vrea sa stie cum este sa vi in redactie fara stirea mult-promisa si din cauza asta sa nu-ti iei banii.
De ce?
Daca faci parte din categoria celor care inca nu detin propiul automobil cu care sa se deplaseze spre locul de munca sau mai stiu eu unde, esti un norocos. Cum altfel, decat in mijlocul de trasnsport in comun, ai putea sa afli atat de multe lucruri despre oameni? Cum altfel ai putea sa te bucuri de compania lor in? Cum altfel ai putea sa-ti strici ziua daca nu in mijlocul de transport in comun?
Iata un mini-top al celor mai “frumoase” intamplari de care am parte in fiecare zi alaturi de “con-calatorii mei”, in drum spre serviciu.
1. Asculta muzica (care este manele) la volum maxim.
2. Vorbesc la accesoriul lor numit telefon mobil cu rudele de la Cuca Macaii atat de tare incat soferul deja stie cine este Lenuta.
3. Injura birjareste la fiecare frana a soferului.
4. Miros puternic si maxim a transpiratie si alcool.
5. Isi imparasesc aventurile romantice chiar sub nasul tau de-ti piere orice chef de a te gandi la a ta jumatate cu drag.
6. Se inchina la toate monumentele si bisericile ever intalnite in drumul pana la destinatie.
Sunt convinsa ca mai sunt si altele pe care, uneori, nu am abilitatea necesara de a le observa. Tie ce-ti “binedispune ziua” in mijlocul de transport in comun?
P.S. La mare-partea 1
Am uitat sa spun, bineinteles Lacramioara, despre hamzii pe care i-am mancat la o taraba infecta, dar care ni s-au partut atat de buni de flamanzi ce eram, pentru ca 5 minute mai incolo sa ne hranim la impinge tava.
De asemenea, am stat cu ochii pironiti la mare in timp ce valurile ni se spargeau la picioare. Fain feeling! A durat ceva pana sa ne putem ridica (deja se agitase marea).
La mare-partea 1
Am hotarat, noi, cei 4 crai de la rasarit, ca ar fi foarte fain sa ne caram pentru o zi la mare. Nimic mai simplu. Doi dintre noi ne sarbatoaream zilele de nastere, deci am gasit si motivul. Asa ca, ne-am pus pe milogit la sefi (cea mai tare sefa a mea este), ne-am facut bagajele si ne-am carat in noaptea de marti spre miercuri la mare. Am plecat la ora 2 a.m nu fara injuraturile de rigoare ca n-am dormit destul, si am ajuns foarte tarziu…am mers usor 
As vrea sa-i multumesc pe aceasta cale prietenului meu Madalin, care pana la mare, mi-a dat voie sa fumez o singura tigare. Nu a oprit masina. Am simtit ca-mi zboara creierii. Data viitoare o sa ies pe geam si o sa strig ca m-ati sechestrat. AVIZ AMATORILOR.
Si deci dupa un drum zbuciumat de tigarile nefumate am ajuns intr-un final la marea noastra neagra (literalmente). Mai exact la Eforie Sud. Foarte placut. Pe la ora 11 dimineata aveam senzatia ca erau vre-o 100 de ore de cand sunt la mare, drept pentru care am baut o bere sa mi se para 200. M-au uitmit preturile mici (poate si pentru ca am stat o zi).
Am mancat sandwisuri facute in casa, am baut bere pe plaja si cel mai important, am dormit pe plajaCe mai, Vama Veche numai ca s-a petrecut in Eforie. Una peste alta, s-a dovedit a fi o escapada misto drept pentru care weekend-ul acest am hotarat sa plecam din nou, de data aceasta in formatie de 6 si cu nasul.
In cazul in care cineva gaseste amuzant un weekend la mare…suntem open.
Am simtit… sa scriu
Am simtit nevoia sa scriu, desi nu am nimic de spus. Am simtit nevoia imperioasa de a-mi pierde privirea printre literele mici care de multe ori ma obosesc. Dar este o oboseala atat de placuta… ca o toropeala de vara care imi inunda tot corpul. Este ca atunci cand simt nevoia sa-mi afund mana intr-un sac de grau. Am simtit cu adevarat (cum spune o persoana recent aparuta in viata mea) setea care se asterne dupa un deal urcat in graba din dorinta de ajunge sus, cat mai sus. Ca atunci cand simt nevoia sa ating zapada proaspat cazuta.
M-am pierdut pentru o vreme…M-am simtit desprinsa de corpul meu. Ca si cum o persoana mi-a luat locul, iar eu priveam incapabila sa protestez cum o intrusa decide pentru mine. Mi s-a parut ca cineva care nu eram eu imi dirija deciziile. Nu m-am putut opune.
Sunt persoane care intra in viata ta neinvitate, fara scop sau sens. Acesti oameni sunt inofensivi. Sunt oamenii carora le ramai in secret indatorat, desi si unul si altul stiu acest lucru.
Acum sunt fericita. Si nu este acea fericire care te face sa tipi sau sa topai. Este o fericire calma si de durata. Este o fericire care ma incalzeste pe interior fara sa-mi arda obrajii.
Nu sunt “curata” si cursiva in scriere, dar astazi incepe ceva nou. Sunt aceeasi eu….diferita.
