Uite așa, sâmbăta trecută, un nou membru al familie s-a instalat la conac. Are aproape 2 luni, este alb și se numește Bunny (original, știu). Nimic nu știu despre creșterea unui iepure, dar am constatat că Google este de foarte mare ajutor. Am aflat, deci, că: nu trebuie să mănânce iarbă crudă, deși îi place la nebunie, are voie morcovi o dată pe zi și are nevoie de afecțiune. Am mai aflat, direct de la el, că este mare amator de podoaba mea capilară, îi place să se lungească la soare ori de câte ori are ocazia și deține recordul la viteză. De aemenea, pantofii și covorul sunt delicatesele lui în materie de ronțăială (mic, mic, dar ce fiară devine când prada opune rezistență – lupta cu covorul…memorabilă).
În general, iepurii nu sunt chiar animale de companie, al meu nu are nici o problema în a considera casa terenul lui de joacă. De asemenea, prezența mea în prejma lui nu-l deranjează deloc. Aș putea spune că-i place, judecând după limba lui care face sport pe mâinile mele (încă încerc să-mi dau seama de ce).
Una peste alta, este un circ la mine în curte dat fiind faptul că Lupi, cățeaua, este extrem de geloasă și chiar ieri a încercat să fugă cu Bunny în gură. Este, însă, un circ frumos și plin de viață.
P.S. Am updatat post-ul cu o poza cu Lupi. Să se înțeleagă despre ce raport de forțe vorbim!


din ciclul “blogul lu’ profu’” au ramas foarte putini supravietuitori…ma bucur sa vad ca faci parte din ei..
Mi-as dori sa scriu mai des…dar, deh, timpul asta!